Poveste cu tâlc despre un profesor, un borcan şi mingile de tenis

indexDragi cititori,
Vă împărtăşim o poveste cu tâlc, care ţine de  profesia noastră, dar nu acesta este motivul pentru care ţinem să v-o prezentăm, ci pentru că are o morală tare frumoasă. A se citi cu o cană de ceai alături şi cu un gând bun.

Povestea este luată de pe internet, dar povestită in felul nostru.

Un profesor preda la o şcoală. Nu vă putem spune exact dacă era o şcoală de cartier, o şcoala foarte cunoscută sau o şcoală de la ţară. Mai puţin contează. Nu avem habar nici ce materie preda. Poate matematică, poate română sau vreo limbă străină? Din nou, fără importanţa. Acum urmează esenţialul.

La una dintre orele sale,   noi tindem să credem ca la ora de dirigenţie, dascălul s-a gândit să predea elevilor săi o lecţie de viaţă. N-a avut nevoie de nu stiu ce mijloace moderne, ba chiar o să vă minunaţi ce  material didactic a folosit. A pus pe catedră un borcan mare şi gol,  în care a început să bage mingi de tenis, ştiţi voi, din acelea galbene, verzi. Copiii se uitau curioşi fără să priceapă încă despre ce este vorba. N-a întârziat  să apară întrebarea profesorului. I-a întrebat pe elevi dacă ei consideră că borcanul este plin. Cei mai mulţi au spus că da. Unii s-au încumetat să spuna că este plin-ochi. Spre surprinderea lor, profesorul a scos de sub catedră o pungă cu pietricele, pe care le-a deşertat în borcan, agitându-l uşor, pentru ca ele să pătrundă printre mingi. I-a întrebat din nou pe cei din sală dacă borcanul este plin. Mai mulţi decât data trecută au răspuns afirmativ. Povestea nu s-a oprit aici, aşa că a urmat o cutie cu nisip. Profesorul a golit-o în borcan. Firicelele de nisip s-au strecurat, cu graţie, în toate golurile de aer rămase între mingi şi pietricele. De data aceasta,   elevii nu au mai aşteptat întrebarea   şi a spus în cor că borcanul este plin! Ei bine, eroul nostru,profesorul,a mai pus pe catedră două ceşti cu ceai. Conţinutul uneia dintre ele l-a turnat în borcan, umplându-l definitiv, de această dată.

De multe ori, lucrurile nu se arată a fi aşa cum credeam noi. Acest lucru l-au înteles şi elevii din povestea noastră.
La final, a sosit şi morala.

Mingile de tenis reprezintă lucrurile cu adevărat importante, le ştiţi şi voi,  familia, prietenii, sănătatea, pasiunile, lupta pentru o cauză. Dacă doar acestea ar exista, viaţa tot ar fi plină.

Pietricelele contează şi ele, într-o proporţie oarecare: serviciul, bunurile materiale, călătoriile.   În schimb, nisipul ilustrează restul lucrurilor mărunte.

Ideea pe care voia să o transmită profesorul este că, dacă pui în borcan întâi nisip sau pietricele, şi-l umpli, nu vei mai avea loc de mingi. Aşa că e foarte important să-ţi stabileşti priorităţile şi să încerci să le urmăreşti, fără să-ţi pierzi vremea, energia şi neuronii cu “nisipul”.

Şi cealaltă ceaşcă cu ceai? Ei bine, oricât de plină ar părea viaţa ta, este loc şi timp întotdeauna pentru a servi o cană cu ceai, alături de un bun prieten. 🙂

Advertisements

One thought on “Poveste cu tâlc despre un profesor, un borcan şi mingile de tenis

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s