Category Archives: Povesti cu talc

Recomandare carte: 101 Poveşti vindecǎtoare pentru copii şi adolescenţi – George W. Burns

arc en cielPoveştile cu tâlc şi poveştile terapeutice sunt o adevǎratǎ minǎ de aur 🙂 pentru profesori şi pǎrinţi.

Acestea ajutǎ la  transmiterea de valori morale, dezvoltarea gândirii critice şi a creativitǎţii, precum şi la echilibrarea emoţiilor sau gestionarea situaţiilor de zi cu zi în beneficiul copiilor.

Astǎzi vǎ facem cunoscutǎ cartea 101 Poveşti vindecǎtoare pentru copii şi adolescenţi – George W. Burns.

O puteţi citi aici:https://www.slideshare.net/ElenaMarinescu/101-povesti-vindecatoare-pentru-copii-si-adolescenti-george-w-burns-v1-t

sau aici: https://www.academia.edu/37508126/kupdf.net_101-povesti-vindecatoare-pentru-copii-si-adolescenti-george-w-burns-v1t.pdf

Un mic extras din carte, format PDF:

Exemplu din carte: povestea nr. 24- cartea101 Poveşti vindecǎtoare pentru copii şi adolescenţi – George W. Burns

*Bonus:

Existǎ de asemenea şi varianta pentru cei mari: 101 Poveşti vindecǎtoare pentru adulţi – George W. Burns

Puteţi sǎ o descǎrcaţi de aici: http://www.101books.ru/carte/descarca-george-w-burns-101-povesti-vindecatoare-pentru-adultifolosirea-metaforelor-in-terapie-pdf

Gânduri calde, 🙂

Leul şi şoricelul – poveste cu tâlc

leu

În aceste zile, când rǎbdarea şi încrederea ne sunt puse la încercare, poveştile cu tâlc ne ajutǎ sǎ ne pǎstrǎm calmul şi credința. De ce oare? Poate pentru cǎ scot la ivealǎ fapte bune și adevǎruri generale uitate, iar cel mai important, gândul cǎ fiecare dintre noi putem contribui âtât la binele nostru cât  şi la binele celuilalt. 🙂

Vǎ povestim în felul nostru o binecunoscutǎ poveste cu tâlc.

Am mai umblat noi un pic la detalii, la descriere, dar ideea este aceeaşi.

Exista odatǎ o savană parcǎ scoasǎ din poveşti datoritǎ frumuseţii sale, nu mai spunem de apusurile de soare, care parcǎ erau din picturi impresioniste. Peste aceastǎ împǎrǎţie domnea un leu puternic şi tare mândru de coama sa deasă şi de culoarea ceaiului galben aburind….mmmm!

Într-o zi de dimineatǎ, când leul încǎ dormea, un şoricel s-a strecurat în coama sa, se ascundea de un uliu care îşi cǎutǎ grǎunţe, dar si ceva consistent pentru micul dejun.  Acesta a simţit că ceva îi deranjase somnul, nu atât goana cu care îi intrase în coamă l-a trezit pe leu, cât inima şoricelului, parcǎ motorizatǎ de atâta fricǎ… Deranjat de acest turuit, scuturându-se un pic,  leul l-a trântit la pamânt cu atâta putere cǎ mai sǎ-i ia ultima suflare bietului şoricel. Mare i-a fost mirarea când a vǎzut cine îşi gǎsise refugiu în coama lui.

– Șoricelule, cum îndrǎzneşti sǎ mǎ deranjezi? a spus leul, scoţând un sunet gros, care le-a fǎcut sǎ trǎsare pe câteva antilope gingaşe din apropiere.

Speriat de astǎ-datǎ de leu, şoricelul i-a explicat cu glas tremurând şi cerând îndurare.

-Mǎ ascund de uliul cel pofticios.

– Ce uliu, şoricelule? şi leul mai cǎ se pregǎtea sǎ-l pedepsească, mai mult punând întrebarea pentru sine şi neaşteptând un rǎspuns…

– Uite, uliul este în acest acacia pletos şi bǎtrân, care ţie  îţi face umbrǎ, protejându-te de soare…

Leul priveşte  în sus, printre ramurile groase ale copacului ghimpos şi vede o pereche de aripi care se odihneau printre frunzele mimozei sǎlbatice. Acestea îi inspirau putere, nu de puţine ori, leul invidiase pǎsǎrile care vedeau de sus prada, fǎrǎ sǎ petreacǎ mult timp la pândǎ, dacǎ le-ar fi ştiut limba şi de-ar fi locuit în acelaşi loc, ager cum este, le-ar fi propus un parteneriat fructuos…

 – Nu-mi face rǎu, dacǎ  mă laşi să plec nevătămat, poate într-o bună zi am sǎ-ţi vin şi eu în ajutor cu ce pot.

Leul scuturându-si ţanţoş blana aurie râdea cu poftă de spusele şoarecelui.

-Eşti foarte amuzant, soricelule! Tu chiar crezi că ai putea tu să mă ajuţi vreodată pe mine? Spunea acestea, uitându-se spre uliu, sperând sǎ-i aprobe cuvintele  şi sǎ-i uşureze decizia…

– Iar tu, leule, eşti foarte mare şi inteligent, de aceea ma vei lǎsa sǎ plec. Te rog, implora şoricelul.

Leul i-a dat cu greu drumul şoarecelui, avertizându-l să nu îl mai deranjeze niciodată şi sǎ nu-i mai murdǎreascǎ coama cu praful adus din vizuini mici şi întunecate…

La scurt timp, peste câteva zile, leul s-a prins într-o plasǎ groasǎ de cânepǎ întinsă de vânători, era aşa de rezistentǎ încât se vedea cǎ o lucraserǎ mâini dibace. Acesta a încercat din răsputeri să se elibereze din capcană, dar în zadar, pânǎ şi erbivorele empatizau cu gemetele lui…

În acel moment, leul  simţea o fricǎ imensă, de asta-datǎ inima lui bǎtea ca un safari în plină desfǎşurare…

De la rǎdǎcina unui mǎrǎcine, se apropie în vitezǎ o micǎ tornadǎ de praf…din care ieşea vocea şoricelului:

-Leule, sunt aici. Nu te teme, pot sǎ fac ceva pentru tine.

Cu dinții săi mici de culoarea rădăcinoaselor, şoricelul a ros rapid toate legăturile capcanei, dinţii sǎu erau asemeni lamelor unui ferǎstrǎu pus în mişcare de un tâmplar priceput. Eforturile sale au dat roade, leul a fost eliberat curând. Din acel moment, leul şi şoricelul au devenit buni prieteni, oferindu-le oamenilor lecţii importante:

Atunci când faci un bine, binele se întoarce.

Chiar şi cei mai puternici au uneori nevoie de ajutor.

Totul contează în jurul nostru.

Poveste cu tâlc: Cǎlǎtorul şi merele

pilda cu mereleŞtim cǎ vǎ plac poveştile cu moralǎ, ca şi nouǎ de altfel. 🙂 Oricând sunt binevenite, pentru cǎ ne înnobileazǎ sau ne amintesc lucruri esenţiale.

Povestea cu tâlc de mai jos am preluat-o de ceva vreme de pe site, nu ne amintim numele site-ului  ca sǎ-l citǎm şi nici numele pildei. Am umblat la ea un pic, pe ici pe colo, şi  v-o împǎrtǎşim cǎ sǎ ne bucurǎm de mesajul sǎu împreunǎ şi sǎ reflectǎm la aceastǎ moralǎ.

Desenul îi aparţine unei foste eleve de la şcoala noastrǎ, Stan Elena Amalia.

În timp ce mergea pe un drum de ţarǎ, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Mai cǎ semǎnau cu merele din grǎdina lui Prâslea…. 🙂

Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit ? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă, şi n-ar strica sǎ ia câteva şi pentru o plǎcintǎ…
Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: “Fie ce-o fi!” şi a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar era supărat nevoie mare, fiindcă într-un cui din gard îşi agăţase haina şi o rupsese.
Nu mai putea schimba nimic… Ba, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi şi s-a afundat în mâl.
Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la ele, şi-a spus:
– E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari…
Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arăta, i-a spus:
– Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit! Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş? Dacă ai fi bătut la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-aş fi dat cu mare drag. Acum, hai în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi îţi vei vedea de drum.
Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul, văzând bunătatea acestui om, dar, în acelaşi timp, era tare ruşinat de fapta lui, pentru cǎ în viaţă nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii.

50 de lucruri pe care le poţi învǎţa de la un copac

index.jpg

Iatǎ un text frumos, pe care l-am descoperit pe internet şi vi-l împǎrtǎşim. S-ar putea ca un copac sǎ vǎ punǎ pe gânduri mai mult decât vǎ imaginaţi…şi acest lucru nu-i de rǎu. 🙂

 

1. Nu depinde de tine cum te naști.  Și noi, copacii, suntem de mai multe feluri. Sălciile par triste, stejarul puternic, arțarul mândru, însă fiecare are același potențial și e unic în felul lui. Folosește-ți propriile abilități și învață altele noi.

2. Găsește-ți energia și puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig și zăpada ne apasă crengile.

3. Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mișcăm odată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziția inițială și mai puternici.

4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos.

5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.

6. Evoluează în ritmul tău și bucură-te de drumul creșterii tale.

Noi, copacii, nu ne uitam invidioși la alții, care sunt mai mari sau mai puternici.

Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.

7. Ia o parte din grijile și pesimismul altora și transform-o în energie pozitivă, apoi dăruiește-o, ca o gura bună de oxigen.

8. Nimic nu durează. Și nouă mereu ne cresc alte crengi și frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.

9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat și ce lecții ai învățat pe parcursul creșterii tale.

10. Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele.

11, Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulțumire, înflorim.

12. Renunță la frică!

Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul și să accepte altele noi.

13. După o iarnă grea și apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Așa că nu-ți mai fă atâtea griji.

14. Iubește! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic și nu ne lăsăm blocați de soi, culoare sau rădăcinile lui, așa că-l iubim pe fiecare și formăm împreună frumoasele păduri, parcuri și atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.

15. Realitatea ta nu e singura existență, așa că ascultă și adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi.” Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roșii, portocalii și atâtea alte diferențe importante și superbe.

16. Universul înseamnă abundență. Un copac niciodată nu se întreabă dacă va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El știe că lucrurile astea vor veni natural.

17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi.

18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!”

Pur și simplu o facem, cu încredere și ușurință.

19. Nu aștepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aș fi cu 5 metri mai la dreapta și mai înalt cu 20 cm aș fi mai fericit? “ Noi nu spunem asta, pentru că am înțeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.

20. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveți și ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.

21. Compară-te cu tine însuți. Nu contează că unii copaci au frunzele roșii, iar anumiți oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.

22. Lasă-te îmbrățișat. Așa poți primi o bucățică de energie și iubire, dăruind în schimb același lucru sau orice îți dorești.

23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deși nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar alteori ne simțim obosiți după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur și simplu, suntem ușor îndoiți pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm și vulnerabili și goi.

24. Adu valoare în viețile oamenilor prin ceea ce ești.

Eu, ca și copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea și am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiții care privesc melancolic spre crengile ei.

25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanță de verde. Aplică asta în viața ta și se va schimba radical.

26. Admiră ce este în jurul tău. Până și noi, copacii, ne dregem frunzele de admirație când vedem oameni frumoși, fericiți și îndrăzneți.

27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă și abundentă, cum îți și trece prin cap că tu ai putea fi altfel?

28. Iartă. Deși câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic și ei nu știu mai mult de atât. Totuși tu, fiind om, poți face o schimbare în acest aspect. Iartă, apoi decide cum vrei să acționezi tu. În toate aspectele vieții tale.

29. Fii responsabil! Dacă am da vina pe verile toride și gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.

30. Timpul cel mai potrivit e acum! Nu așteptăm anotimpul potrivit, ci creăm noi momentul oportun. Pentru a crește. Aplică asta în viața ta și renunță la amânare. Tu, ca om, ai și mai multe posibilități.

31. Renunță la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2013. La fel e și la oameni.

32. Fii tu însuți întotdeauna. Renunță la măști. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.

33. Fii puțin egoist, până-ți găsești forța de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic și oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepți doar de dragul lor, ne-am rupe. Așa că, înțelege că uneori e nevoie să vă alungăm puțin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu.

34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta.

Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecțiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puține, iar crengile mici și neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din fața lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calitățile și defectele lui.

35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreți să deschideți porți ce se deschid doar din interior. Dacă viața ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul și credințele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune și voia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.

36.Nu știu dacă ți-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândești și tu să iei decizii pe termen lung.

37. Îndrăznește să strălucești la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare, ci e sărbătoare.

38. Oricât de întuneric ți-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeauna vor fi stele care să-ți lumineze drumul. Și nu, nu ești singur.

39. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună Mi-ești dator ?

40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde.

Nu aștepta vântul să te pună în mișcare. Tu continuă să crești singur oricum.

41. Îndrăznește să țintești sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne așteaptă. La fel e și pentru voi. Viața recompensează oamenii îndrăzneți.

42. Nu contează câți ani ai, ci viața din anii tăi. De asemenea, experiența nu constă în vârsta înaintată, ci în lecțiile învățate. Poți înflori indiferent de cifra pe care o sărbătorești an de an.

43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte.

E mai important câtă viață există înaintea morții. Noi copacii facem tot ce stă în putință pentru a trăi și oferi valoare cât timp suntem aici.

44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi și să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoși, iar frunzele și tulpina sunt perfecte. Privește-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găsește singur acele părți pe care le iubești la tine. Încetează să te mai judeci. Ești minunat!

45. Ascultă muzică. Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea liniște, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și liniște. Deschide geamul dimineața devreme și vei înțelege ce zic.

46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viața, nu uita că ai aceeași valoare și stă în puterea ta să continui să crești.

Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puțin, nu mai sunt perfect și puternic?

47. Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea și citea o carte. Mi-a atras atenția o frază. Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Crești! Crești!

Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viața ta?

48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălțimea propusă, însă te asigur că merită.

49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept și de neclintit. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Așa că ajută și tu oamenii ce apar în calea ta.

50. Iubește viața. Iar viața îți va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar și în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.

Poveste cu tâlc : Foloseşte ceea ce ai în folosul tău.

corbeilleO cioară trăia într-o pădurice și era mulțumită de viața sa. Însă, într-o zi de toamnă ca aceasta de astăzi, a văzut o lebădă pe lacul de la marginea pădurii.

-Această lebădă  este atât de albă… s-a gândit cioara.

-Și eu sunt atât de neagră! Lebăda trebuie să fie cea mai fericită  pasăre din lume!

Cioara chiar i-a spus lebedei ceea ce gândea.

-De fapt,  i-a răspuns lebăda, simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată.

Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat:

-Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.

Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl  vadă. După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de  păun.

-Dragă păun, a spus cioara, ești atât de  frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred ca ești cea  mai fericită pasăre de pe planetă.

Păunul a răspuns:

-Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai  frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă, din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușcă. Așa că zilele trecute m-am gândit că, dacă aș fi o  cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.

Morala:
Aceasta este și problema noastră. Ne comparăm în mod zadarnic cu alții și ne întristăm.

Învață să fii fericit cu ceea ce ai în loc să  te agăți de ceea ce nu ai. Întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai puțin decât ai tu. 🙂

O povestioară cu tâlc – Carul gol

BernardMillet_Charette_ov.jpgO povestioară cu tâlc de pe net,  repovestită de noi, din care avem de învăţat. 🙂

Un bunic mergea la plimbare cu nepoţelul său în pădurea de lângă sat. La un moment dat se aude un zgomot tare şi ciudat, care  era clar că nu venea de la păsărelele din pădure. Bunicul îi spune  nepoţelului “ Auzi? Vine un car gol.” Nepoţel îl întreabă curios de unde ştie că este gol. Bunicul îi răspunde : “Este tare ușor să îmi dau seama când un car este gol, îmi dau seama după zgomotul pe care-l îl face. Cu cât este mai gol, cu atât mai mult zgomot face.”

Cam aşa este şi cu unii oameni…Cu cât sunt mai goi pe dinăuntru, pe  atât fac gălăgie,  întrerup discuții, vorbesc foarte mult şi tare, deranjează, se laudă, îi vorbesc de rău pe ceilalţi.