Tag Archives: reguli de pronuntie limba franceza

Pronunṭia în limba francezӑ: Reguli de pronunṭie în limba francezӑ

Bonjour à toutes et à tous !

Ne-am gândit sӑ vӑ împӑrtӑṣim un material util realizat pentru copiii de la ṣcoala noastrӑ: 50 reguli de pronunṭie în limba francezӑ.

Regulile de pronunṭie apar frecvent în cӑutӑrile internauṭilor. Aṣadar, am considerat cӑ am putea sӑ vӑ venim în ajutor.

Pronunţia limbii franceze nu este uṣoarӑ ṣi cere timp pentru a fi dobânditӑ, de altfel, nici Parisul nu a fost construit într-o singurӑ zi. Paris n’a pas été fait en un jour… 🙂 Totuṣi, pronunṭia limbii franceze nu dӑ bătăi de cap atunci când ştiţi cu ce să începeţi, dacӑ aveṭi câteva repere ṣi ṣtiṭi ce paṣi sӑ urmaṭi. Apoi, este important sӑ aplicaṭi cele descoperite, sӑ exersaṭi.

Pe lângӑ cele 50 de reguli de pronunṭie, pe care le-am identificat și le-am formulat pentru a îi ajuta cât mai mult pe elevii noṣtri de clasele V-VIII, ar fi bine ca înainte de a învӑṭa regulile de pronunṭie, ṣi de a le aplica în lectura cuvintelor ṣi a propoziṭiilor, sӑ aveṭi în vedere urmӑtoarele aspecte:

–>  în limba francezӑ, nu avem litera (ṣi nici sunetul) â / î;

*Când întâlniṭi aceste reprezentӑri grafice, aveṭi în vedere cӑ este vorba despre litera (sunetul) a sau litera (sunetul) i cu accent circumflex (^);

–> în limba francezӑ, h nu se citeṣte separat ca literӑ, dar în combinaṭii cu anumite litere redӑ anumite sunete;

–> o literӑ se poate citi cum este scrisӑ, dar în combinaṭii cu alte litere va reda alt sunet;

–> în general, consoana de la final de cuvânt nu se citeṣte;

–> trebuie sӑ ṣtiṭi cӑ limba francezӑ are sunete caracteristice precum “vocalele nazale”. Pronunṭia corectӑ a acestor sunete nazale este importantӑ atât pentru a înṭelege vorbitorii de limba francezӑ cât ṣi pentru a vӑ face înṭeleṣi de cӑtre francofoni, de aceea le vom trata, pe scurt şi cât mai pe înṭelesul vostru,  în rândurile urmӑtoare.

*Vocalele nazale sunt grupuri de litere formate din: vocalǎ/vocale / semivocalӑ (y) + n/ m;

*în limba francezӑ, y este semivocalӑ.

Grupuri vocale nazale: am; an; em; en; in; im; ym; yn; aim; ain; eim; ein; on; om; um; un;

Pentru o bunӑ utilizare a vocalelor nazale, reṭineṭi cele 3 principii de mai jos:

1. Vocala, în combinaţie cu n sau m, nu se va mai citi cum se scrie, ci va reda un sunet format din combinaţia sunetului a cu o, fie din  a cu e (depinde de vocala din grupul nazal).

De exemplu, litera i din cuvântul important, nu se va mai citi i pur, ci o combinaţie de [e] cu [a]—> [eamportan];

2. Se va respecta ceea ce am scris la punctul 1, cu urmǎtoarea condiţie: dupӑ grupul nazal (format din vocalǎ/ vocale/ semivocalӑ +n/ m)  urmeazǎ consoanǎ sau acest grup este la final de cuvânt.

*Dacǎ dupǎ grupul nazal urmeazǎ vocalǎ, vocala din faţa lui n/ m se va citi normal sau aplicând alte reguli de pronunţie (nu vom mai avea sunet nazal).

Exemplu: imagination —-> dupǎ litera m urmeazǎ vocalǎ —> i se va citi normal [imajinasion]

aimable —-> observaţi cǎ dupǎ grupul im urmeazǎ vocalǎ, deci grupul im nu mai este nazal, ci se aplicǎ regula de pronunţie pentru grupul ai, care se citeşte [e].

Mai atragem atenţie asupra unui lucru important. De multe ori, românii au tendinţa de a pronunţa ca în românǎ cuvintele din francezǎ care au forma foarte asemǎnǎtoare cu cele din românӑ, nemaiţinând cont de sunetele nazale.

Exemplu: membre —-> trebuie pronunţat [mambr]  şi nu [membr];

*transcriere foneticǎ ca sǎ aveţi idee : \mɑ̃bʁ\

Un alt exemplu: bulletin —–> se citeşte [biuletean] şi nu [buletin];

*Atenţie, sunetele nazale, în trascrierea foneticǎ internaţionalǎ, au un semn grafic deasupra, dar pentru a simplifica lucrurile şi pentru a întelege cum se pronunţǎ nu am folosit acest sistem.

3. Mai avem în vedere cǎ litera n/ m se va citi pe jumӑtate (sunet nazal) —-> nu se pronunṭӑ pânӑ la capӑt, nu se pronunṭӑ ca n/ m românesc.

*Vocalele nazale sunt acele sunete care îi determinǎ pe francezi sǎ parǎ …un pic “fonfӑiṭi”. 🙂

Voilà, acum lucrurile vor fi mai clare pentru voi. Pentru a vӑ veni şi mai mult în ajutor, vӑ mai  propunem 7 sugestii pentru a învӑṭa sӑ citiṭi, sӑ pronunṭaṭi în limba francezӑ.

1. Scrieţi pe o foaie denumiri de produse în limba francezӑ ṣi pronunṭaṭi-le dupӑ cum le-aṭi auzit la rândul vostru pronunṭate. Ex: Pinot Noir, Merci…(când le pronunṭaṭi, încercaṭi sӑ reproduceṭi ṣi accentul, intonaṭia…).

2. Trebuie să descoperiţi alfabetul francez, literele şi sunetele  specifice  limbii franceze.

Astfel veţi putea pronunţa pe litere numele voastre, nume de oraşe şi tot felul de cuvinte. Paşi mici şi utili.

3. Descoperiţi ce sunete avem în limba franceză şi de ce grupuri de litere sunt redate. Observaṭi.

4. Comparaţi cuvintele din limba franceză cu cele din limba română. Ce diferenţe şi ce asemănări avem. Observaṭi.

5. Nu vă complicaţi cu transcrierea fonetică a cuvintelor, scrieţi-vă pe un caiet cuvintele aşa cum le auziţi.

6. Ascultaţi mult.

Ascultaţi documente audio cu transcrierea lor în faţa voastră (cântece).

Observaţi ce pronunţăm şi cum pronunţăm. Observaţi ce nu pronunţăm şi de ce nu pronunţăm. Acest exerciţiu vă va ajuta mai mult decât credeţi.

7. Lucraṭi exerciṭii de pronunṭie, citiṭi şi repetaṭi cu voce tare cuvintele. Un site foarte util în acest sens: https://apprendrealire.net

Iar acum, vom trece ṣi la regulile de pronunṭie (acestea sunt reguli orientative, pentru cӑ există şi destule excepţii). Le veṭi gӑsi în documentul PDF ataṣat mai jos:

Sӑ vӑ fie cu folos ṣi…nu uitaṭi cӑ greṣeala face parte din învӑṭare!